Cuvinte aruncate parca in neant asternute pe o foaie patata de amintiri
O ulima suflare in amurgul unei zile amare
ce isi lasa usor parfumul sangeriu sa cada peste ei
Oare mai exista acea pata de culoare in ea?
Oare mai poti face ceva sa o readuci la viata ?
E lasata acolo langa sunetul morbid al unui val spart
Asteptandu-si ultima clipa ca pe un "bun venit".
O mare de lacrimi se prelinge acum p chipul ei fin
lacrimi ascunse de picaturile de ploaie
care de ceva timp isi repeta dansul sublim printre particulele de nisip ...
Tu o privesti cu un zambet sters, linistit
si usor dispari in ceata serii crezand ca totul s-a terminat cu bine.
Dar ea ramane acolo tinand strans in mana ultimul tau cuvant
Un "adio" ce a sfasiat-o pe dinautru ...
Se ridica lasad urmele pasilor ei mici in nisipul aramiu
se apropie usor lasandu-si trupul in bataia taioasa a vantului
Ingropandu-si rasuflarea in adancul etern al marii
un ultima ragaz si apoi un strigat ce rupe linistea absurda a zilei
Si doar atat
Tu esti prea departe sa o mai auzi.
Tot ce mai zace pe plaja pustie este un trandafir uscat, imbibat in lacrimile de sange varsate pentru nimic
alaturi de el urmele fine lasate in adierea nastrusnica a vantului ...
foarte real si frumos.
RăspundețiȘtergere